Exista un mit despre etalonare si anume ca nu ar fi necesara. Dimpotriva, etalonarea determina calitatea aparatelor pe care le folositi, cuantifica fiabilitatea si autentifica rezultatele masuratorilor pe care le faceti. Un aparat etalonat de catre un laborator acreditat isi pastreaza fiabilitatea si calitatea. Prin etalonare se pastreaza valoarea acestuia si se profita de investitia facuta prin achizitionarea aparatului respectiv.
Mai mult, prin etalonare devin trasabile rezultatele masurate de aparat si delimitarea responsabilitatii devine posibila. Metrologia – stiinta masurarilor si a aplicatiei acestora – este baza acestui proces, etalonarea fiind stabilirea relatiei intre valorile unei marimi cu incertitudinile de masurare aferente determinate in conditii specificate.
Dupa declararea nivelului de incredere, se asigura trasabilitatea care confirma ca masurarea aratata este mentionata in sirul neintrerupt pana la sursa din care a fost derivata. In metrologie, toate masuratorile se refera la SI sau Systems International. Standardului international i se adauga un sistem de calitate si dovedirea competentei tehnice prin verificarea domeniului de acreditare.
Trasabilitatea este succesiunea de etalonari si etaloane pe care o folosim pentru a face legatura unui rezultat al masurarii cu referinta enuntata. De exemplu, datele de etalonare nu sunt de folos in cazul in care incertitudinea informatiilor de masurare nu este limitată in acestea.
Un buget al incertitudinii este sub forma unui tabel detaliat cu componente care contribuie la enuntarea incertitudinii din rezultatele masurate. Acesta exprima informatii importante care identifica, cuantifica si caracterizeaza fiecare variabila individual. Bugetul incertitudinii este esential pentru credibilitatea procesului de etalonare. De exemplu: pentru masuratorile de temperatura, calculul incertitudinii in etalonarea unui termometru depinde de metoda de etalonare folosita, de valorile de incertitudine standard, de caracteristicile aparatului de masura folosit si de aparatul etalonat. Astfel, nu exista instructiuni generale pentru calcularea incertitudinii la anumite tipuri de termometre. Bugetul incertitudinii ii transmite utilizatorului cat de aproape este instrumentul, in mod repetat, de valorile inregistrate.
In plus, exemplele de calcul al incertitudinii nu pot fi direct implementate in etalonare ci trebuie evaluate cu atentie individual si enuntate in proceduri proprii. Cand este folosit de client, termometrul este posibil sa fie folosit in alte conditii fata de cele in care a fost facuta etalonarea.
Este posibil ca ponderea incertitudinii sa fie mai mare si neluata in seama in etalonare. Asadar, valorile incertitudinii in timpul folosirii pot depasi considerabil valorile incertitudinii din timpul etalonarii.
Pentru imbunatatirea acuratetii de masurare a acestor instrumente se analizeaza permanent posibilitatile de etalonare si incertitudinile asociate.
ARC BRASOV
